Nu mai fac

E impropriu sa vorbesc, sa imi spun parerea, sa nu fiu de acord. E impropriu sa vad, sa aud, sa simt. E impropriu sa caut, sa gasesc, sa vreau mai mult. E impropriu sa doresc, sa visez, sa obtin. E impropriu sa am personalitate, sa fiu diferita, sa inot contra curentului. E impropriu sa plec, sa vin, sa raman. E impropriu sa ma imprietenesc, sa ma feresc, sa astept. E impropriu sa alerg, sa sper, sa vreau. E impropriu sa ascult, sa fiu ascultata, sa am o viziune. E impropriu sa ma razgandesc, sa stagnez, sa ma intorc la 180 de grade. E impropriu sa stau, sa vad luna, sa fac ce vreau. E impropriu sa cumpar, sa daruiesc, sa nu astept nimic in schimb. E impropriu sa am incredere, sa rad, sa ma distrez. E impropriu sa fiu copil, sa fiu matura, sa exist. E impropriu sa primesc, sa ma bucur, sa zambesc. E impropriu sa fiu inconjurata de prieteni, sa iubesc, sa fiu iubita. E impropriu sa am suflet, sa am inima, sa am putere. E impropriu sa ma fortez, sa cad, sa ma ridic iar. E impropriu sa am sentimente, sa gandesc, sa lupt. E impropriu sa continui, sa fiu nepasatoare, sa imi pese prea mult. E impropriu sa fiu rebela, sa fiu ca toti, sa fiu. E impropriu sa dau gres, sa reusesc, sa am succes. E impropriu sa plang, sa imi sterg lacrimile, sa renunt. E impropriu sa o iau de la capat, sa cladesc, sa distrug. E impropriu sa construiesc, sa zidesc, sa stric. E impropriu sa tip, sa scriu, sa ma exprim. E impropriu sa sterg, sa aleg, sa dezertez. E impropriu sa am gusturi, sa stric, sa am o sansa. E impropriu sa fiu prima, sa fiu ultima, sa accept. E impropriu sa spun ”nu”, sa am sanse, sa experimentez. E impropriu sa petrec, sa ma trezesc, sa ma culc. E impropriu sa scap, sa ripostez, sa fac. E impropriu sa fiu eu, sa fiu alta, sa fiu…

Iubirea mea

Iubirea mea este dorinta.

Atunci cand ma scald
In vazduhul albastru, infinit,
Si atunci cand cad
In abisul marilor, nemarginit.
Iubirea mea este dorinta,
Dorinta de a avea, necontenit,
Momente fara distanta
Si fara teama, ademenit
Sa fii mereu doar de fiinta
Fiinta dinaintea ta
Cea ce poate desfiinta
Oricand, orice limita…

Sunt gospodina. Sau incerc

Nu a fost prima oara cand drumul meu s-a intersectat cu cel al fierului de calcat. L-am mai manuit la cateva ocazii, dar se poate spune ca pana acum nu am simtit pe pielea mea ce inseamna a fi gospodina. La propriu.
In timp ce manuiam cu atentie fierul de calcat (asta poate fi relativ, dat fiind ce urmeaza sa fie spus) l-am asezat pe masa de calcat sa aranjez tricoul sau ce naiba calcam. Si nu stiu cum am reusit sa ma intind in asa fel incat antebratul meu drept a venit fix peste varful incins al fierului. Mi-a ramas un semn frumos de vreo 2 cm lungime, de o culoare pe care prefer sa nu o descriu si care doare la atingere.

Am fost intrebata ce am pe mana. Am spus fericita ca e prima experienta ca gospodina.

”Protejeaza-ma!”

”Protejeaza-ma” acum, asa cum nu ai facut-o pana acum. Ai realizat prea tarziu ca poate as fi avut nevoie la un moment dat, dar acum mult timp.
”Protejeaza-ma” de viata, de rau si de bine. Pune-mi catusele si leaga-ma de balonul asta de plastic in care am trait si traiesc.
”Protejeaza-ma” de iubire si alti demoni. Si de alte lucruri peste care ai avut ”ghinionul” sa dai.
”Protejeaza-ma” de mine pentru ca stii ca intr-o zi o sa plec. Si o sa uit tot, dar nu inainte de a ma schimba. Din cauza ta si a voastra.
”Protejeaza-ma” cat mai ai timp. Pentru ca nisipul din clepsidra cade, cade, iar eu nu mai sunt acolo sa o intorc in sensul celalalt.
”Protejeaza-ma” de ghinionul de a fi fericita.

Fara limite

Doua telefoane, o banca, rasete
Prieteni, difuzor, emotii
Alee, pisici, frunze
Dupa-amiaza, imbratisare, iubire.

Masini, scara, interfon
Geam, albastru, caine
Latrat, usa, prag
Ficus, parchet, camera.