Sensation Events

A mai aparut in dreapta un mic banner, acela cu Sensation Events. E vorba de Robb si Tudor, extrem de pasionati de domeniul audio, care au hotarat sa colaboreze pentru a oferi sonorizari de calitate la preturi acceptabile. Nu sunt eu specialista in asa ceva, dar va pot spune ca i-am invitat la o petrecere de Halloween in Saguna si toata lumea a fost extrem de incantata de ei; profii le-au multumit de nu stiu cate ori si au spus ca ii mai asteapta, participantii au fost incantati de cum s-a realizat totul. Sunt foarte atenti cu cerintele celor care i-au chemat, au echipament profi (nu stiu sa insir ce fel de echipament au, dar stiu ca au 4 boxe, microfoane wireless, mixer, joc de lumini, crossfader, etc. si vor sa mai ia doua subwoofere) si au si preturi avantajoase. Si poti negocia ce echipament sa aduca, poate vrei numai 2 boxe, nu 4 si numai un microfon, si asa mai departe. In orice caz, eu va spun ca echipa Sensation Events merita chemata la chefuri, petreceri, aniversari pentru ca distractia si calitatea sunt garantate. Pentru mai multe detalii, aveti bannerul din dreapta si blogul lui Robb.

Zile pentru Luciana, part II

Am fost azi prin Saguna sa prezentam povestea Lucianei, sperand ca oamenii vor fi receptivi la mesaj, nu doar pentru a dona, dar pentru a fi mult mai informati despre ceea ce poate provoca leucemia. Prima pauza, prima tura. Am reusit sa strangem 60 de lei. Se pare ca asta a fost piscul… si pana la sfarsitul zilei am ramas cu piscul. Acum, doar nu era sa cer milioane, sa cer in euro si sa dau in cap. Nici n-aveam de gand sa fac asta. Dar as vrea ca postarea asta sa fie sub forma unui sfat prietenos, pentru ca am obosit sa am nervi pe tot ce inseamna defectele oamenilor.

In primul rand, cand cineva vorbeste, macar asculta. E vorba de putina buna crestere atunci cand vezi ca cineva are un anunt de facut sa asculti ce are de spus. Cine stie, poate si omul ala e obosit sau la fel de nervos ca tine. Dar face un efort sa stea in fata ta si sa iti expuna o problema.
In al doilea rand, nimeni nu a spus vreodata ca esti OBLIGAT sa ajuti. Asa ceva nu se face cu sila. Donezi doar daca vrei, daca ai. Dar daca nu ai sau daca nu vrei sa dai asta nu inseamna ca ai dreptul sa fii nepoliticos si nesimtit. Da, unii dintre noi nu dispunem de banii necesari pentru a dona si altora. Unii dintre noi poate nu vrem sa dam si altora, poate vrem sa investim in altceva. Nu condamn pe nimeni, Doamne fereste! Doar ca asta nu iti da dreptul sa comentezi, sa razi de efortul altora si, in final, de copilul acesta care are nevoie de ajutor.
In ultimul rand, daca suma ti se pare una inimginabila nu inseamna ca faptul nu e realizabil. Nu trebuie sa strangem din scoala atatia bani, dar vrem sa strangem o suma. E vorba de o persoana, o fiinta care traieste, care a fost la gradinita prea putin, care sta in spitale de atat de mult timp. Respira, gandeste, rade si se intristeaza la fel ca ceilalti. E la fel ca noi. Noi putem sa o ajutam! Suntem sanatosi si trebuie sa fim recunoscatori pentru asta, avem puterea de a o ajuta, mai trebuie numai sa fim dispusi sa facem un minim efort.

Impreuna vom reusi. Nu eu, nu tu, ci NOI toti.

Caracterizare de personaj – Iuliket Shaorma

Desi din cate stiu eu se numeste ”shaworma”, o sa las titlul asa cum e, din cauza ca Iuli o sa faca urat probabil. Adica, i-am spus demult ca o sa scriu asta si acum, cum nu e pe mess, nu o sa i-l trimit, ci o sa il public direct, fara permisiunea ei. Stiu ca ma iubeste orice as scrie.

Oricum nu o sa caracterizez persoana in sine, ci mai degraba caracteristicile ei care insumate dau Iuliket Shaorma (care, din nou, din cate stiam e si cu un ”w”). Intai sa incepem cu autocaracterizarea, deoarece chiar ea s-a numit Iuliket Shaorma. Iuliket din cauza multitudinii de derivate ale lui ”Iuli” si din cauza ca nu am vrut chiar ”Iulichec” ca dadeam in alte delicatese culinare. Dar Iuliket a ramas si din cauza altor factori, mai mult sau mai putin din aria bucatariei. Shaorma? Pai pentru ca… ”ce ne mai place shaormaaa!”. Dintr-o mica neintelegere (gen ”baaa ala era un SANDWICH” si noi ”hahaha era shaorma”) i-a ramas porecla care ii va continua drumul si destinul. Ma rog, partea cu destinul e pentru impresia artistica.

Promisiune pentru 52

Promit ca de luna viitoare imi fac iar abonament pe 52. Pentru Anca si pentru blogul asta care nu mai are subiecte stufoase de la RAT Brasov.

Am fost, am vazut, am baut

Am fost si eu la a doua zi de Oktoberfest din Brasov, respectiv ieri. Am ajuns in centru pe la 12 fiindca mai trebuia sa ma intalnesc cu cateva persoane. Am dat trei ture pe la Fest: una doar sa vedem ce e pe acolo, una sa ne si luam bere, alta dupa ce am plecat din Crew. A fost destul de fain, organizare bunicica, nu a fost chiar asa plictiseala ca in alti ani cand se facea clasicul festival al berii (totusi, a fost un mic Oktoberfest, organizat cu ajutorul nemtilor). Concurs de miss, concurs pe taurului mecanic, specialitati culinare din Germania si nelipsita bere. Am baut si eu ceva bere, a fost buna ca era rece. Am stat si un pic la Holograf (adica primele trei cantece), dar apoi a trebuit sa plec.