Regasita, part XII

O ciudata panica m-a apucat. Pentru ca am alergat vreo doua strazi dupa ce am plecat din fata blocului ei, nemaistiind ce sa fac sa reduc din euforia si hiperactivitatea ce ma cuprinsesera. Dupa aceasta intalnire cu ea ma simteam de parca ma prinsese miezul noptii si nu am mancat nimic si ca sa nu adorm am baut vreo 3 cafele tari pe stomacu gol. Dar nu. Nu adormitul era problema pentru ca in orice caz nu as fi reusit sa cad praqda somnului nici daca vroiam. Ceva ma tinea cuplat la tot ce se petrecea intre noi, o forta mult mai mare decat mine si decat ea. O forta numita ”dragoste” pe care am simtit-o in repetate randuri pana acum – sau cel putin credeam – numai ca acum e ceva atat de profund, ceva din care nu mai vreau sa ma trezesc.

Dar de ce ma panichez? Doar tocmai am reusit sa scriu un inceput al unui nou capitol din viata mea. Cele mai frumoase capitole ale vietii incep cu o privire si un sarut. Si o persoana minunata care isi va lasa amprenta pe vecie in sufletul tau.

Nu mai stiu ce sa scriu

Nu mai am idei. Chiar nu mai am. Ma gandeam azi ca poate o sa imi vina vreo idee pe autobuz de o postare noua, dar nu am avut norocul asta. Mi-a tot fost lene sa mai ating tastele sa scriu ceva aici, am tot zis ca o sa scriu ”Regasita”, am zis eu multe. Noroc ca nu prea scriu pe blog despre ce urmeaza sa scriu ca sigur nu m-as fi tinut de cuvant. O fi din cauza ca a inceput scoala. Sau poate ca de cand a inceput scoala ajung acasa pe la 6 pentru ca raman prin oras.

Am zis ca poate o sa se intample azi ceva in 6. Nu s-a intamplat nimic. Ah, da, am uitat sa spun. Am renuntat la 52, cel putin luna asta. Si se pare ca de cand n-am mai mers cu el s-au mai redus si articolele (asta doar sa dau si eu vina pe ceva). Pe ce m-am tot concentrat? Pai… pe mine. Dar asta am tot scris. E o perioada frumoasa in viata mea, ceva nou, ceva deosebit. Cititi articolele anterioare si veti afla. Ma simt atat de bine incat nu imi mai trebuie cafea. Da, am facut o pauza. Adica, am mai baut 2 frappe-uri si vreo patru 3in1 in ultimul timp. Dar si alea le-am baut doar ca sa am ce face, nu ca simteam nevoia. Automatul de cafea de la scoala nu mergea azi, deci si asta poate fi un semn sa nu beau daca nu am nevoie. Chiar nu am. Ma trezesc dimineata din cauza unui beep si e al naibii de bine.

Nu mi se pare un lucru atat de oribil ca a inceput scoala. Adica… a inceput si acum am ocazia sa imi vad prietenii zi de zi si e super. Sa nu incepem sa vorbim de profi si materii si chestii de genul asta pentru ca oricum nimanui nu ii plac. Dar uite: a inceput scoala, vin atatea lucruri de facut. De mers la Oktoberfest si la concertele de atunci, de mers la baluri, de mers la traditiile din liceu, de plimbat prin centru si baruri.

P.S. probabil ca sambata o sa fiu prezenta la Oktoberfest. Ma gasiti cu grupul vesel de la uman si probabil cu prietenul meu (asta pentru cei care mor de curiozitate) si foarte probabil cu un pahar maaare de bere in mana. Cheers!

De ce nu m-as simti bine?

Vara, 1 septembrie. A treia postare pe luna asta si eu habar nu aveam ca a inceput luna noua. Traiesc cam in virtual… ca am aflat ca azi e intai dupa ce m-am uitat pe calendarul blogului. Cat de ciudat… Sa realizezi ca a mai trecut o zi care nu va mai fi niciodata. Ziua de 31 august 2009 nu va mai exista, dar am trecut si prin ea si tot nu am simtit nimic. De ce? Sincer, raspunsurile la intrebari din astea sunt cam cele mai grele. Doar ce i-ai putea spune unui copil incapatanat care te tot intreaba ”De ce? De ce? De ce?” in afara de motivul, apoi sa te enerveze la culme si sa ii raspunzi cu ”de-aia”. Sunt raspunsuri grele, la fel de grele ca si atunci cand cineva te pune sa te autocaracterizezi. E unul din cele mai grele lucruri care ti se poate cere. Da, ai calitati si defecte, dar mai trebuie sa le si pui in propozitii, fraze, situatii, etc, etc.

Am adormit si azi noapte desi as fi putut sa stau pana la 7 treaza. Dar probabil ca la 7 as fi adormit in sfarsit si atunci mi-as fi pierdut toata ziua. Asta e un scenariu aproape sigur. Am adormit la 4 si m-am trezit la 8. Si apoi am umblat iar mult. Si imi place pentru simplul fapt ca petrec timp cu maica-mea, mai vorbim si noi chestii aiurea, ma destind. Ne uitam in vitrine, prin magazine, pierdem timp. Pierdem timp apoi ne intoarem acasa, singurul loc unde chiar ma simt bine. Dar acasa a devenit un loc mult mai amplu. Sunt ca acasa aici, la mine, in Steagu, in centru, in Brasov. Si da, m-as muta in alta tara daca as putea sa imi iau orasul cu mine.

Ma simt bine. De ce nu m-as simti? Nu am niciun motiv. Inca e vara (si, fie vorba intre noi, e vara cam tot timpul de la o vreme pentru mine). Inca am 16 ani. Inca am prietenii mei pe care ii iubesc la nebunie si nu i-as da pe nimic din lume. Inca am cainele. Inca am vecinii. Si, de ce nu, inca am blogul asta. Sunt ingredientele perfecte pentru o stare de bine, pentru mine cel putin.  Iubesc anotimpul asta, iubesc tot ce se intampla in el. Prieteni, cafea, vara, muzica, oras, Olympus, vin, rasete. Komodia, Crew, Pepsi, Jacobs, Winterfresh, Fornetti. Iubire, despartire, ras, insensibilitate, strigat, imbratisari, dans. Tarziu, striptease, house, sutien, zambete, servetele, boxeri, dimineata. 3in1, plimbare, mess, curent, Digimobil, Vodafone, Deko. Bis. Bis. Iubesc vara.

Busteni – idei pe puncte

Dupa o intalnire amicala in Komodia luni, la un suc si o cafea, ne-am hotarat sa mergem in Busteni. De fapt, a fost o hotarare scurta. ”Hai in Busteni miercuri!” ”Bine!” si cu asta am aranjat mare parte… Am hotarat, am vorbit, am plecat.

• ne-am intalnit ieri dimineata, la 7:15, in gara
• am luat bilete (aici e discutabila faza, important e ca ne-am luat)
• ne-am urcat in tren care trebuia sa plece la 8:09
• entuziasm, entuziasm, entuziasm!
• entuziasm si mai mare in tunel
• dupa o ora de mers, am ajuns in gara din Busteni
• ne-am indreptat spre Cezar Petrescu, printre marea de pensiuni si vile
• de la muzeu am mers inapoi, pe strada principala
• am mancat inghetata si am stat cu un cocker, care o iubea pe Deli
• am plecat iar pe strada principala
• am mers pe Valea Alba pana la partia Kalinderu
• am mers dup-aia iar prin oras, pe langa primarie, la tourist information
• am stat 10 minute la tourist information din cauza ca nu gaseam zoomul
• am fost in parc
• am ajuns pana la manastire
• am coborat iar prin padure, sperand sa gasim telecabina
• am stat sub telecabina, la umbra, vreo 2 ore
• am plecat spre gara, la trenul de 17:19
• ne-am luat doua baghete
• intarziere de 25 de minute
• alearga ele pana la Costila (nu stiu daca se numeste tot asa si acum)
• ajungem repede inapoi in gara
• vine si trenul dupa o intarziere de numai 15 minute
• ne urcam si nimerim la clasa I
• cautam clasa a II-a
• dam de niste roackeri wannabe care erau in gara in Busteni
• ne bagam intr-un compartiment, Daia si Ram raman pe hol la geam
• coboara roackerii wannabe in Azuga, lasand in urma mizerie si urlete
• ajungem in Brasov si promitem sa repetam tampenia

Bagaje, bagaje…

Cat este de greu pentru o fata sa isi faca un bagaj? Sa zicem ca trebuie pentru o saptamana si sa luam un exemplu concret: eu. Mi-am luat si eu o mica vacanta in vacanta si am plecat la tara. Eu nu trebuie sa ma apuc de bagaj de prea din timp ca nu imi ia mult. Ma apuc sa il fac in seara de dinaintea plecarii si gata, nu ma intind pe cinspe zile si nu stiu cate ore. Ma apuc. Scot rucsacul ala mare si incep sa scot haine. M-am dus la tara, deci haine comode. Si am inceput sa scot si sa scot si sa scot haine. O saptamana… Infernul oricarei persoane care nu isi gaseste tricoul preferat. Si evident ca nu iti iei tricoul preferat la tine ca doar mergi la tara, nu vrei sa il faci ca naiba pana te intorci.

Si toate hainele nu mi-au incaput in rucsac si a trebuit s amai scot din ele. Un infern. De obicei imi lua maxim o ora sa imi fac bagajul, acum cred ca a durat mai mult de 4 ore. Deh, varsta asta. Haine, sampon, lotiune de plaja, dermatograf, pudra, apoi din aria cealalta: aparatul, trepiedul, laptopul, mp3 si pe langa astea toate accesoriile, casti, incarcatoare, cabluri de date… Apoi sa caut geanta de la laptop, aia de la aparat, husa de la trepied, bla bla bla. Atatea chestii care tot apareau cu cat indesam mai multe lucruri in genti.

Cat de greu e sa faci un bagaj? Pentru mine a devenit brusc foarte complicat. Si ieri m-am intors si a trebuit sa scot toate lucrurile, sa le asez la locurile lor. Maine iar plec in Busteni, dar doar o zi. Si ma enervez si o sa imi iau numai sandiwchuri, apa si o bluza. Ah si aparatul.