Sensation Events

A mai aparut in dreapta un mic banner, acela cu Sensation Events. E vorba de Robb si Tudor, extrem de pasionati de domeniul audio, care au hotarat sa colaboreze pentru a oferi sonorizari de calitate la preturi acceptabile. Nu sunt eu specialista in asa ceva, dar va pot spune ca i-am invitat la o petrecere de Halloween in Saguna si toata lumea a fost extrem de incantata de ei; profii le-au multumit de nu stiu cate ori si au spus ca ii mai asteapta, participantii au fost incantati de cum s-a realizat totul. Sunt foarte atenti cu cerintele celor care i-au chemat, au echipament profi (nu stiu sa insir ce fel de echipament au, dar stiu ca au 4 boxe, microfoane wireless, mixer, joc de lumini, crossfader, etc. si vor sa mai ia doua subwoofere) si au si preturi avantajoase. Si poti negocia ce echipament sa aduca, poate vrei numai 2 boxe, nu 4 si numai un microfon, si asa mai departe. In orice caz, eu va spun ca echipa Sensation Events merita chemata la chefuri, petreceri, aniversari pentru ca distractia si calitatea sunt garantate. Pentru mai multe detalii, aveti bannerul din dreapta si blogul lui Robb.

Despartire

Impreuna ajungem inca o data in singurul loc ce ne poate desparti. E un ciclu nimicitor, care ma invie si ma omoara de fiecare data… Pentru ca, in urma cu cateva ore, ne-am intalnit pe o strada. Ne-am oprit pe o trecere de pietoni, m-ai privit, m-ai sarutat. Am zburat catva timp, iar, impreuna. Am topit cateva minute, am scazut din tristete, am marit sentimentele, am adunat cuvintele si am dat drumul trairilor. Bordura e rece, simt cum ma taie frigul la glezne. Au trecut patru persoane pe langa noi. Nu imi pasa. Zice ce or vrea. Acum suntem noi doi si campul nostru. Bordurile noastre, amintirile noastre, trecutul nostru, viitorul nostru.

Sonata Lunii

Asta e banca mea: cu desene, telefoane, mp3, creioane. Doua maini, una care incearca sa scrie ceva intr-un caiet. Nu pot sa scriu nimic. Ascult Sonata Lunii. Imi da un sentiment ciudat, ma face sa ma gandesc departe. Ninge. A nins incontinuu. Am iesit afara. Mi-e frig. Ma mangaie fulgii de zapada, prea reci, prea repede dizolvati. Calc, nimic nu mai ramane in urma mea decat un suflet cald si aburi albi. Suflu in esarfa. Mi-e frig si aburi albi se imprastie in jurul meu, imi acopera ochii, imi incalzesc simturile, ma readuc la viata.

Dar ascult sonata. Ma face sa vreau sa stau in ninsoare, sa astept iarna adevarata. Sa o fac sa dureze, sa imi inghete mainile si sa mi se ude trench-ul. Pentru ca sunt sigura ca tu ai accepta, mi-ai incalzi palmele si mi-ai da hanoracul tau. Si ma uit la tot ce e in jur si imi amintesc tot. Tu iti mai aduci aminte?

Promisiune pentru 52

Promit ca de luna viitoare imi fac iar abonament pe 52. Pentru Anca si pentru blogul asta care nu mai are subiecte stufoase de la RAT Brasov.

Sondaj!

E septembrie, mai sunt doua zile pana incepe scoala. Lucruri noi intr-un anotimp nou. Sa fiu sincera, nu ma entuziasmeaza deloc anotimpul asta, sunt genul de persoana pe care nu ar deranja-o daca ar fi vara tot anul. Voi ce ziceti?