Sensation Events

A mai aparut in dreapta un mic banner, acela cu Sensation Events. E vorba de Robb si Tudor, extrem de pasionati de domeniul audio, care au hotarat sa colaboreze pentru a oferi sonorizari de calitate la preturi acceptabile. Nu sunt eu specialista in asa ceva, dar va pot spune ca i-am invitat la o petrecere de Halloween in Saguna si toata lumea a fost extrem de incantata de ei; profii le-au multumit de nu stiu cate ori si au spus ca ii mai asteapta, participantii au fost incantati de cum s-a realizat totul. Sunt foarte atenti cu cerintele celor care i-au chemat, au echipament profi (nu stiu sa insir ce fel de echipament au, dar stiu ca au 4 boxe, microfoane wireless, mixer, joc de lumini, crossfader, etc. si vor sa mai ia doua subwoofere) si au si preturi avantajoase. Si poti negocia ce echipament sa aduca, poate vrei numai 2 boxe, nu 4 si numai un microfon, si asa mai departe. In orice caz, eu va spun ca echipa Sensation Events merita chemata la chefuri, petreceri, aniversari pentru ca distractia si calitatea sunt garantate. Pentru mai multe detalii, aveti bannerul din dreapta si blogul lui Robb.

Nu pot

Nu am cerut sa fiti ingaduitori cu mine, de altfel nu am cerut niciodata sa fiti de partea mea sau macar sa imi vorbiti. Nu imi pasa cat de mult va ganditi la mine, cat de mult ati plange daca as muri, cat de nepasatori ati daca as pleca. N-am vrut niciodata aliati, nici dusmani, n-am vrut pe nimeni. Am vrut sa fiu solitara, ma descurc eu cumva. Da, nu sunt cea mai descurcareata persoana, cateodata plang si cateodata mi se prabuseste cerul peste mine, dar asta nu inseamna ca nu am putere. Am chiar, poate, prea multa cat sa pot suporta.

De fiecare data ma simt sleita. M-am hotarat sa nu fiu fericita niciodata, sa nu las vreodata garda jos, sa nu inchid ochii nici cand dorm. Nu ma pot abandona cu totul in ceva, fie ce o fi, incredere, dragoste, ura. Am ranit si voi continua sa ranesc pentru ca asa sta in firea mea. Sunt construita in asa fel sa fiu un sir nesfarsit de dezamagiri. M-am nascut sa pot distruge cat mai mult si cat mai multe persoane. Si daca nu pot distruge macar voi reusi sa ii fac partasi la vijelia mea, vor ingheta alaturi de mine, apoi voi redeveni solitara, ca intotdeauna. Stiu, o sa suferiti poate si dupa ce cititi asta. Tocmai asta am spus mai sus…

Imi pare rau ca sunt asa. Cateodata cred ca as da orice sa fiu cu zambetul pe buze mereu, dar apoi ma gandesc mai bine si ma apuca groaza. Nu vreau si nici nu pot sa ma abandonez uneia sau mai multor persoane. Nu pot avea incredere totala decat in mine. Devin paranoica atunci cand cineva vrea sa ma ajute, mi se pare peste putinta ca cineva sa imi intinda mana fara sa astepte ceva in schimb. Cateodata simt ca toate privirile sunt indreptate spre mine doar pentru a ma topi, sa ma faca sa tip si sa fug. Imi pare rau… imi pare rau ca nu imi gasesc un loc, ca nu pot produce zambete, ca nu pot darui din toata inima. Imi pare rau ca a trebuit sa scriu asta, ca vei plange, ca te va marca. Imi pare rau ca te-am zguduit, dar asta sunt… Am si spus ca sunt construita numai sa ranesc…

Sondaj!

Ne-am smecherit

Acum prindem locuri in 52. Doar ca se pare ca de acum se tot urca niste gunoieri care fac aerul irespirabil. Macar nu il putem respira in timp ce stam jos, necalcati in picioare. Ce frumoasa e viata cand stii sa te duci in alta statie…

Si dans

Dupa ce incepe melodia ne dezlantuim. Avem 16 ani, 60 de sticle goale si un ring de dans. Si mult bass.