Atata Craciun pe capul meu…

Of, nici macar nu s-a terminat ziua de 24 decembrie si nici massurile si mesajele cu urari nu s-au terminat. Cat de dragute pot fi la inceput, cat de enervante devin pe parcurs. E amuzant mai ales cand primesti aceeasi urare de doua ori de la doua persoane diferite. Sms-uri am primit numai 5 cu urari. In schimb massuri pe mess… Dumnezeu cu mila.

Am primit cu Iisus, cu mosul, cu cadouri, cu fulgi de nea, cu ”fie” la inceput, cu zapada, cu acest minunat anotimp, cu zambete, caldura si brazi. Toate chestiile astea de sezon, probabil toate copiate de undeva. Sunt dragute, nu ma intelegeti gresit. Dar vorba aceea: ce-i prea mult strica. Mie nu imi place sa trimit acelasi mesaj la 200 de persoane sau aceeasi imagine sau eu mai stiu ce chestie. Nu-mi place atitudinea asta de ”hai sa fiu dragut cu toata lumea pentru ca e Craciunul”. Nu cred ca ar trebui sa fii dragut cu toti doar pentru ca e o sarbatoare mare. Ar trebui sa fii dragut cam in tot restul timpului, nu crezi?

In fine, Ajunul a trecut fara prea mari dificultati (mai ales ca nu am facut absolut nimic azi, nici nu am iesit din casa). Bradul sta acolo la fel de enervant ca si ieri, messul e pornit, ma duc imediat sa scot luminitele din priza. O zi a trecut, au mai ramas 3 maxim. Cheers!

Realizez…

Realizez pe zi ce trece ca nu ma pot numi o persoana mizerabila. Nu. Iar faptul ca nu mai pot scrie nu inseamna ca nu mai am inspiratie, ci doar simplul motiv ca ma simt indeplinita. Ma simt bine, ma simt ca intr-o zi de vara perfecta, iar senzatia asta dureaza de mult timp. Probabil de cand am incetat sa scriu in cantitati industriale.

Realizez ca numai atunci cand ma simt la pamant pot scrie. Dar putine au fost momentele astea in ultimul timp, dar si atunci cand au fost s-au dovedit a fi monumentale. Se zice ca scriitorul poate crea numai in momentele in care se simte incomplet, cand e deceptionat sau trist, caci incearca sa umple acel gol cu ajutorul cuvintelor. Asemenea oameni simt nevoia sa isi verse furia sau tristetea pe o coala alba sau pe o tastatura. Dar din momentul in care este indeplinit pe toate planurile nu mai are despre ce scrie, nu mai are acel imbold. Astfel nu mai are subiecte, nu mai are ce asterne. Desigur, nu se aplica pentru toata lumea, dar simt ca la mine se aplica.

Am realizat ca am scris in multe momente in care ma simteam distrusa, ultima persoana de pe pamant; am scris pentru a umple acel gol, pentru a urla fara a ma exterioriza prin sunete, pentru a plange in fata monitorului. Dar din momentul in care am uitat de tot ce inseamna suferinta m-am simtit implinita, un tot. Faptul ca n-am mai scris nu e din vina cuiva, dar ca am scris e vina unei singure persoane. Pentru ca ma simt completa acum ca mi-am gasit jumatatea mai buna. Pentru ca iubesc, te iubesc.

Atat cat pot

Adineauri ma simteam pustiita si fara niciun scop. Simteam ca sunt doar inca un fir de praf de pe lume, ce va fi, poate, luat de o briza de vant mai puternica. Sunt doar inca un fulg de nea ce pluteste incet, nestiind in ce parte sa se duca. Dar in jurul meu sunt o multitudine de alti fulgi. Cine ma vede fix pe mine? Cine sta sa ma caute in multime? Am spus ca poate nu contez atat de mult, poate doar la o numaratoare sa fiu si eu prezenta, doar ca o cifra.

Dar apoi mi-am amintit ca sunt o norocoasa. Nu am nevoie sa ma observe ceilalti. Am nevoie sa ma recunoasca maxim 10 persoane, dar mai ales una speciala. Sper sa nu mai fiu un fulg intre fulgi, ci o lume pentru o persoana. Asa cum am mai zis, as avea toate motivele sa vreau sa fiu. Vreau sa stiu ca sunt speciala, ca merit, ca te merit, ca vom trece peste tot tinandu-ne de mana, nu pe drumuri separate. Mi-e atat de dor de tine incat as vrea sa am puterea sa te scot din vis si sa te imbratisez. As vrea ca in momentul asta sa nu imi mai imaginez chipul tau in fata mea, ci sa fii aici. Imi amintesc obsesiv momentul in care am stat in statie cu pisica. Mai stii? Eu stateam pe banca si tu in fata mea, aproape in genunchi. Ti-ai pus palmele pe genunchii mei si mi-ai clipit spunandu-mi cand ne mai intalnim. Apoi ai clipit din nou. Nu cred ca o sa am puterea sa uit vreodata privirea ta, nici nu as vrea sa am.

Vreau sa fii la locul tau, asa cum tu m-ai invatat. Stii unde e locul tau. Ramai acolo, nu vreau sa pleci. Oricat de mult nu am vorbi, oricat de mult nu ne-am vedea, eu te pastrez acolo. Pentru ca esti un dar mult prea pretios pentru mine, de care mi-e prea greu sa ma lepad. Nu pleca niciodata de aici, promit sa raman si eu aici mereu. Promit, hone, nu mai vreau sa pleci. Nu mai vreau…

Jumatate tu, jumatate eu

Cand a fost ultima oara cand ai ascultat Stigma – Jumatate tu, jumatate eu? Cand a fost ultima oara cand ai plans de fericire? Cand a fost ultima oara cand ai tinut pe cineva de mana? Cand a fost ultima oara cand mi-ai zis ca ma iubesti? Ai putea sa raspunzi fara a ezita la intrebarile astea?

As vrea sa fim ca in cantec. ”Intr-un zambet sa gasim raspuns la orice intrebare”. As vrea sa nu fiu rea cateodata, as vrea sa nu suferi cateodata. As vrea sa stii ca mi-as da toata lumea sa te vad zambind, la fel ca in prima zi cand mi-ai dat webcamul. Da, povestea noastra de dragoste nu e una clasica, nu ma pot lauda ca am primit scrisori cu petale sau ca priveam luna impreuna. Indiferent daca e clasica sau nu, e speciala. Si daca nu e speciala pentru toata lumea, poti fi sigur ca pentru mine e extraordinara. Zambeste-mi si promit ca iti voi zambi inapoi. Sa nu crezi niciodata ca daca nu o arat inseamna ca nu zambesc pe dinauntru. Zambesc din toti porii numai in momentul in care imi amintesc de noi, cand astept sa aud cum spui ”hey” la telefon…

Fugi

Fugi din fata mea inainte sa te mistuiesti sau inainte sa iti para rau. Nu am reusit si nici n-o sa reusesc sa atrag pe cineva de partea mea 100%. Nu am de gand sa umblu in turma, de altfel nici nu am facut-o pana acum. Nu vreau sa ma defineasca alte persoane la fel cum nu vreau sa definesc pe altii. Nu-mi amintesc ultima oara cand m-am trezit cu zambetul pe buze, dar nici ultima oara cand m-am trezit trista. Ma trezesc doar din monotonie, fara sa fiu fericita sau trista.

Nu trebuie sa imi fii prieten, nu ti-am cerut-o. Nu am cerut-o nimanui. Am vrut doar sa fugi, dar e alegerea ta daca vrei sa stai. Nu ma voi impotrivi, dar nici sa ai pretentia ca iti voi fi confidenta. Sunt doar confidenta mea. Atat. Nu am putut sa pastrez dragostea multora, nu am putut sa imi indeplinesc dorintele, nu am avut puterea sa fac diferenta. Am ales sa fiu la fel ca ceilalti, sa fac parte din turma. Nu te mai uita la mine, sunt oarecare. Nu stralucesc, nu am sclipiri. Nu spune ca am. Nu ma contrazice, nu ma minti. Nimeni nu ma poate minti despre mine.

Nu trebuie sa ma vezi, sa ma atingi, sa suferi de prezenta mea. Nu te-am obligat. Ti-am spus sa fugi. Nu vreau sa ma vezi plangand, nimeni nu trebuie. Lasa-ma, nu ma atinge! Nu incerca sa ma ridici. Lasa-ma sa cad, la un moment dat o sa imi revin. Stai langa mine cu riscul de a deveni de piatra. Vei deveni ca mine, vom fi ca ceilalti. Ti-am spus ca vreau sa fugi. Nu asculti, niciodata nu asculti. Indura alaturi de mine orice acum, nu te mai pot ajuta cu nimic. De fapt, niciodata nu te-am putut ajuta caci mi-a fost peste putinta. Singurul lucru pe care ti-l pot oferi este persoana mea, dar cine vrea o marioneta? Ti-a ramas fuga, cat mai ai timp.