Cafeaua de dimineata

Ma duc sa imi fac o cafea. Unii isi ineaca amarul in alcool, eu prefer ceva cu cofeina.

P.S. pe Kiss Tv e Puya cu melodia aia de dupa ”Undeva in Balcani”; nu stiu de ce, dar nu imi place deloc.

Baga-te in seama

De ce exista oameni care simt nevoia sa se bage in seama peste tot? Am stat azi pe hi5 si am realizat cate concursuri din astea de miss si mister exista, care au cinspe mii de denumiri diferite, o groaza de participanti, o groaza de comentarii. M-am uitat si eu un pic la comentarii. Atatea persoane scarboase care au comentat aproape fiecare poza si la fiecare au spus ceva de genul ”urata, dizgratios, gay, vai ce nasol, idioato/idiotule, asa ceva nu are ce cauta aici, du-te inapoi la gradinita” si alte lucruri din astea pline de ura. Acum nu o sa ma transform intr-un militant pentru pace sau in cineva care vrea ca toata lumea sa fie draguta cu toata lumea. Nici eu nu suport pe toata lumea pentru ca recunosc, MI-E IMPOSIBIL. A-ti displace un anumit lucru sau o anumita persoana e PERFECT OMENESC. Dar sa te apuci sa injuri, sa jignesti din senin persoane pe care nu le cunosti si pe care le-ai vazut intr-o singura poza mi se pare de-a dreptul exagerat si de prost gust.

Si chiar sa te apuci asa aiurea sa condamni unii oameni pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce cred ei ca e important pentru ei… Doamne, cum a ajuns lumea asta. Nu mai suntem in stare sa ne abtinem nici atunci cand vedem o poza pe hi5 ca imediat ne starneste repulsia si simtim nevoia sa injuram, sa ne dezlantuim si sa aratam cu degetul. De parca noi suntem aia perfecti, aia mereu drepti, aia care au toate calitatile si niciun defect. Ma enerveaza persoanele astea, care se baga in seama oriunde si incep sa isi expuna un punct de vedere deja bolnav pe care il sustin sus si tare ca fiind cel mai bun, cel mai tare, iar ceilalti sunt doar plebe. M-am saturat prea repede uitandu-ma la asa ceva asa ca l-am oprit.

Lumea asta deja s-a dus de rapa.

Sunt gospodina. Sau incerc

Nu a fost prima oara cand drumul meu s-a intersectat cu cel al fierului de calcat. L-am mai manuit la cateva ocazii, dar se poate spune ca pana acum nu am simtit pe pielea mea ce inseamna a fi gospodina. La propriu.
In timp ce manuiam cu atentie fierul de calcat (asta poate fi relativ, dat fiind ce urmeaza sa fie spus) l-am asezat pe masa de calcat sa aranjez tricoul sau ce naiba calcam. Si nu stiu cum am reusit sa ma intind in asa fel incat antebratul meu drept a venit fix peste varful incins al fierului. Mi-a ramas un semn frumos de vreo 2 cm lungime, de o culoare pe care prefer sa nu o descriu si care doare la atingere.

Am fost intrebata ce am pe mana. Am spus fericita ca e prima experienta ca gospodina.

Nu mai vreau!

M-am saturat de pisiceli si prostii din astea total de fatada. Nu mai am chef sa am in jurul meu persoane care tot ce stiu sa faca e sa se hlizeasca din orice, sa pozeze in victime, sa se pisiceasca toata ziua si porcarii din astea. Prefer sa stau singura decat inconjurata de persoane din astea. Nu spun ca vreau in jurul meu doar persoane care stau mute si habar nu au ce inseamna a avea simtul umorului. Dar as vrea niste persoane care au invatat sa fie si serioase. Viata nu e intotdeauna roz sa fie tratata mereu in deradere.

M-am saturat de persoane care se schimba peste noapte, care brusc nu mai inseamna absolut nimic pentru mine. Si realizez ca am investit ore si sentimente in acele relatii, dar au fost in zadar. Nu mai vreau sa fiu doar a cincea roata a carutei, pentru ca unele persoane gasesc mai convenabila nepasarea decat o critica constructiva. Nu mai vreau sa am de-a face cu asa ceva. Nu vreau sa fiu inconjurata la niciun bal de ele, la niciun eveniment, la niciun Revelion. La Rev as vrea sa fie doar vreo 3 persoane apropiate mie cu persoanele apropiate lor. Atat! Nu mai vreau oameni care sa se bage in seama, care sa paraziteze, care nu au fost intrebati nimic!

Vietile unor oameni

Nu aveam de gand sa scriu nimic in seara asta, dar uite ca, in loc sa scriu din cauza unui eveniment fericit (sau mai multora, pentru ca oricum as avea material) o sa scriu despre ceva care tocmai mi-a provocat un car de nervi. Pentru ca nu inteleg ce le pasa unor oameni cu care eu nu am absolut nicio legatura cu viata mea de tot ceea ce fac eu. Acel tip de oameni care nu au viata proprie si trebuie sa urmeasca vietile altora. Acel tip de oameni care habar nu au ce inseamna sa traiesti, dar care stiu totul despre a urmari si a barfi si a fi invidiosi.

Imi pare rau ca am avut de-a face cu asemenea persoane pentru ca stiu ca ar fi trebui sa le spun stop acum mult timp. Dar a fost greseala mea si recunosc. Am gresit lasand niste oameni care nu merita nimic sa imi urmareasca viata. Oameni care habar nu au ce inseamna, de fapt, limba romana, care nu stiu ce vor de la viata, care s-au resemnat cu gandul ca vor muri la 30 de ani, care vorbesc doar pentru dragul de a flecari si care sunt egali cu 0 (zero!). Nu, nu sunt cu nasul pe sus, am doar dreptate. Ma faceti sa imi fie greata ca am avut de-a face cu voi la un moment dat si ma faceti sa regret momentele acelea. Pentru ca asa ati fost dintodeauna.

Ma abtin sa va injur. Nu meritati. Nu ma astept sa cititi asta din moment ce sunteti cam certati cu lecturile. Si da, e treaba mea care persoana e importanta in viata mea. Si da, e problema mea ce fac cu viata MEA. Nu trebuie sa va bagati pentru ca oricum nu i-ati putea face fata, va asigur. Nu trebuie sa va ingrijiti de soarta mea ca mie nu imi pasa de ale voastre. Distrugeti-le in continuare. Daca va luati de cineva apropiat mie, atunci categoric va luati si de mine. Puteam fi mai brutala, dar am ales ca mai bine sa scap de voi, sa nu va mai aud in vecii vecilor. ”Bafta” in continuare.