Am ajuns acasa dupa vreo 20 de minute de mers cu autobuzul. Am gasit usa descuiata si pe sora-mea cu prietenul. Sora-mea e mai mare decat mine cu 4 ani si prietenul ei cu 6 ani mai mare ca mine. I-am salutat si am mai stat putin de vorba cu ei. Erau impreuna de vreo 3 ani parca. Nu prea imi aduc bine aminte de cand a inceput Ale, sora-mea, sa iasa cu tipul asta. Andrei il chema. Dar vreo 3 ani ar fi trebuit sa fie. El era un tip prezentabil, deja era director la nu stiu ce firma de constructii – mai faceam misto cateodata de Ale ca daca nu ar fi avut un tata cu influenta ar fi ramas un simplu angajat – dar baiat de treaba. Mai inalt ca mine, mai solid, avea vocea groasa, ochi verzi, saten si nu era barbierit, ceea ce ii dadea un look de rebel, de baiat rau. Ale parea foarte mica pe langa el, ea avand parul blond, doar 1.65. De fapt, se pare ca eu am fost cel mai inalt din familie, la cei 183 de centimetri inaltime pe care ii posedam. Si sora-mea cea mai diferita: era singura cu par blond. Bine, blond din saten, dar se vedea clar ca nu e satenul ala obisnuit. Era o diferenta imensa intre parul meu saten castaniu si ochii mei caprui deschis si parul ei blond inchis si ochii caprui cu verde. Stiu ca pe cand eram in liceu, Mihai visa sa il combin cu sora-mea si abia astepta sa il invit pe la mine. Evident ca nu i-a iesit nimic, dar s-a tinut mult timp dupa ea. Apoi a aparut acest Andrei si a inceput povestea lor.
Am stat vreo jumatate de ora vorbind cu ei. De obicei cand ma intorceam pe la 3-4 acasa ii gaseam si pe ei, ca pe atunci terminau amandoi serviciul si veneau impreuna cand la noi, cand la Andrei. Le statea bine impreuna; imi placea sa stau cu ei. Aveau deja alura aceea de cuplu casatorit, se iubeau ca in prima zi, dar pastrau gesturile pentru momentele cand erau numai ei doi. Cand mai erau si alte persoane se multumeau numai sa stea unul langa celalalt, eventual sa se tina de mana. Oricum, contactul vizual dintre ei era persistent. Se intelegeau din priviri. Imi placea de ei, faceau atmosfera, ma faceau sa vreau sa intalnesc si eu pe cineva cu care sa imi petrec astfel timpul liber. Sa ma intorc de la facultate, sa ma duc dupa ea, sa venim de mana inspre casa, sa stam la mine, sa o conduc acasa, sa ma intorc si sa o visez toata noaptea.
Le-am spus ca ma duc la mine in camera, sa ii las in pace ca oricum ii deranjam prea tare. Imi placea ca stateam cu sora-mea. Ma mutasem de la ai mei de cand incepusem facultatea, la Ale. Ea se mutase tot asa, cand incepuse facultatea in apartamentul asta, foarte fain. Mie imi daduse dormitorul, oricum numai acolo imi faceam veacul. In bucatarie nu aveam treaba decat sa imi fac vreun sandwich, ca altceva… Imi renovasem eu dormitorul, dupa gusturile mele. Am muncit vreo doua saptamani incontinuu, dar a meritat. Ma ghidasem dupa un catalog de la Mobexpert si luasem mai multe elemente din mai multe dormitoare si pana la urma mi-a iesit ceva exact pe gustul meu. Dupa aceea mi-a spus Ale sa fac si restul casei, ca ma plateste. Am ras si i-am zis ca nu mai fac asa ceva inca o data, ca e prea obositor pentru mine. A insistat ca ma plateste (castiga destul de bine cat sa intretina apartamentul), dar am refuzat categoric.
M-am asezat pe marginea patului, cu coatele pe genunchi. Ma gandeam ca mai am cam doua ore la dispozitie de stat pana sa plec inspre club. Habar nu aveam cu ce as putea sa ma imbrac si chestia asta chiar ma preocupa peste masura. Pana la urma m-am hotarat la niste blugi si un tricou negru cu steagul Marii Britanii pe el. Adoram tricoul asta si il pastram pentru ocazii mai deosebite. Si daca nici asta nu era ocazie speciala, nu stiu care alta ar fi putut fi. Il primisem din Anglia, de la un prieten care a fost acolo intr-o vacanta. Stiu ca am fost cu el prin oras, chiar cu o zi inainte sa plece si el ma tot intreba ce sa imi ia de acolo. Eu ii tot ziceam ca nu am nevoie de nimic, sa nu isi cheltuiasca banii pentru mine, sa stea linistit. El nu se lasa. Dar nici eu nu i-am zis ce as putea sa vreau de acolo. Tipul a plecat a doua zi, de dimineata, si a stat in Anglia vreo luna jumatate. Chiar dupa doua saptamani de la plecare ma trezesc ca mi-a venit de la posta un mandat sa ma duc sa imi ridic un pachet. Cand ma uit pe biletelul ala vad ”UK”. ”Clar”, am zis. ”Deci tot nu a facut cum i-am spus eu”. M-am dus chiar in aceeasi zi la posta si l-am ridicat. Era intr-o cutiuta subtire si lunga, dreptunghiulara, imbracata in hartie alba si scrisa cu markerul negru. Am desfacut-o de cum am intrat pe usa, acasa. Am vazut prima oara un bilet. Pe el scria:
”Pentru ca nu mi-ai spus concret ce ai putea sa vrei, am sunat-o pe Ale si am intrebat-o ce numar porti. Macar daca nu ai un suvenir de aici, sa ai ceva care sa nu te lase sa uiti ca nu ai vrut ceva din Anglia. Razvan”.
Deja ma gandeam ce ar putea fi pentru ca sub bilet era o punga neagra, opaca. Am scos-o din cutie din cutie si am desfacut-o. Si era tricoul acela negru, cu steagul Marii Britanii. Si avea dreptate cu numarul, ca mi se potrivea la fix.
M-am intins pe pat si mi-am inchis ochii. Incercam sa imi amintesc cand a fost prima oara cand am vazut-o pe Daria. La fantana, la faza cu sticla? Nu, n-avea cum. O mai vazusem inainte. Da, o vazusem ca se plimba prin fata blocului meu. Mi s-a parut misteroasa, recunosc, dar prea putin i-am acordat atentie. Tin minte ca era seara, toamna, deja se intunecase. Eu stateam in camera mea si ma uitam pe televizor. Mi s-a facut sete si m-am dus in bucatarie sa imi iau un pahar de apa. Mi-am pus si 4 cuburi de gheata si am plecat cu el. Sora-mea era plecata, asa ca nu deranjam pe nimeni. M-am abatut pana pe balcon, am deschis geamul si m-am rezemat cu coatele de pervaz. Era intuneric, doar becurile de pe strada luminau putin peisajul, cu lumini difuze si galbene. Era cald si vantul batea atat de linistitor. M-am simtit atat de bine, sorbind din paharul rece, lasand vantul sa imi provoace fiori. Eram numai in pantaloni de trening, la bustul gol si descult. Prin fata blocului era aleea, iar dincolo de ea era un parculet unde se jucau toti copiii scapati de acasa. De cate ori iesisem sa strig la ei sa nu mai faca scandal si zgomot.
Dar acum era liniste. Niciun suflet. Sau…? M-am uitat inspre partea dreapta, chiar sub stalpul de iluminare. Acolo era un cuplu. Parea un cuplu de adolescenti, dar nu prea mi-am dat seama de mai mult pentru ca stateau fix sub lumina care batea puternic. Am vazut ca stateau imbratisati, dar stateau de mult timp. Adica, vreo 10 minute tot isi schimbau pozitiile, imbratisarile, ba se tineau de mana, ba se sarutau. La un moment dat, el a luat-o pe ea in brate, iar ea s-a lasat pe spate, intr-un gest foarte boem. Si-a dat jos palaria de pe cap si si-a intins mainile pe spate. El se arcuise deasupra ei si o privea. Dupa aceea se asezare pe jos, cu picioarele incrucisate, ea in fata lui, iar el si-a pus capul pe umarul ei si o saruta pe obraz. Ma gandeam ca poate doar afara puteau sa se manifesteze si ei. La ora aia… Vantul batea, bradul din dreptul balconului meu se frangea la fiecare adiere. I-am lasat pe cei doi si m-am uitat la ramurile bradului. Era foarte vechi, dupa cum spuneau vecinii. Uneori cand era furtuna mi-era si frica sa nu se rupa, atat de tare se indoia.
Uitandu-ma tot in crengile bradului, am vazut ca de pe la vreo 5 metri de cei doi mai apare o persoana. Avea un aparat foto profesional de gat si le tot dadea indicatii. Asta explica de ce cei doi tot pozau atat. Chiar stateau la poze! Era o fata nu prea inalta, subtirica, blugi taiati in genunchi, un maieu simplu, gri si skate shoes. Avea foarte multe bratari pe maini. Avea parul destul de lung, negru. Parea genul hippie, boema. Le tot dadea indicatii celorlalti doi, iar ea se plimba in jurul lor, se dadea in spate, le facea semne cu mana sa i-o urmareasca, apoi sa stea in pozitia aceea. Dupa fiecare poza isi seta iar aparatul, apoi iar ducea vizorul la ochi. Pret de 20 de minute am stat si doar m-am uitat la ei. Avand apartamentul la etajul 1, am vazut destul de clar. Si ea fiind ceva mai incolo de lumina de la stalp mi-am putut da seama ca era Daria. Se schimbase mult de atunci. Se tunsese, avea alt stil. Dar doar atunci am vazut-o cu aparatul.
Dupa ce au plecat ei m-am dus si eu inapoi in camera mea. La scurt timp apare si sora-mea si vine la mine in camera.
- Hei, deranjez?
- Nu…
- Hai sa iti zic faza tare: cand sa intru in bloc, ma ciocnesc cu 3 tipi. Adica 3 tipi… un tip cu doua fete. Una din ele intra in scara, iar ceilalti doi pleaca. Dar tipul vine inspre mine si ma intreaba ”Nu va suparati, aveti putin timp sa imi acordati?”. Eu deja ma gandeam ca poate vrea sa ma bage la Martorii lui Iehova.
- Nu ti-a dat un pliant? am intrebat-o, razand.
- Nu. Nu era de la Martori. Stai sa vezi. Eu ii zic ”Am putin…”. Si el ”Pai ati putea sa ma ajutati cu o chestiune?”.
- Ok, devine ciudat.
- Da, asta am zis si eu. I-am zis ca depinde ce ”chestiune”. Iar el se uita in ochii mei si imi zice ”Ati avea, din intamplare, o tigara si un foc?”.
La faza asta deja ma bufnise rasul de-a binelea
- Macar a fost diplomat. Si i-ai dat?
- Da, i-am dat una. Si i-am dat si foc. Dar m-a lasat masca tipul. Sa nu mai spun ca dup-aia mi-a multumit ca i-am acordat timp si ca isi cere scuze ca m-a retinut.
- Rar intalnesti din astia.
- Da, e impanzit orasul de nebuni, zise, plecand.
Realizasem ca era vorba de cei trei pe care ii vazusem in fata blocului. Nu prea mi-a pasat. Deja ma gandisem cine ar fi putut fi tipa care a intrat in scara la noi, dar de ceilalti doi chiar nu stiam nimic. Ulterior am facut cunostinta cu Daria in circumstante tot asa ciudate.
Stateam intins, pe pat, cu mainile sub cap si cu ochii pironiti in tavan. In ultimul timp numai la Daria ma gandeam. Imi imaginam ca probabil deja am devenit enervant cu ea, dar dupa aceea am realizat ca am tinut totul numai pentru mine, nu spusesem nimanui nimic.
M-am dus la sifonier si mi-am scos blugii si tricoul pe care le-am pus pe pat. Apoi, m-am dus in baie sa ma aranjez. Doamne ce urat suna. Sa ma aranjez… Parca as fi un din ala obsedat de imagine, care si-ar injecta si botox. Dar trebuie sa recunosc ca eram preocupat de felul cum voi arata. M-am controlat in oglinda de orice imperfectiune, am intrat la dus unde am stat vreo 20 de minute, ceea ce mi se intampla extrem de rar deoarece dusurile mele nu depasesc 10 minute. Am iesit si m-am controlat iar in oglinda. Nu, nu aveam niciun fir alb. Nu paream obosit. Dar paream cam speriat. Asta m-a amuzat. Speriat de ce s-ar putea intampla in seara asta? Rau nu ar putea fi, in niciun caz. Cred ca anzietate ar fi cuvantul potrivit pentru acest moment. Eram nerabdator, stateam ca pe ace. Speram doar sa fie totul perfect.
Am iesit din baie si mi-am luat hainele pe mine; parca acum stateau mai bine ca niciodata. M-am dus iar in oglinda sa vad cum arat si chiar mi s-a parut satisfacator. Am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Mihai.
- Da?
- Hei, esti gata?
- Mai e pana la 7.
- Stiu, da’…
- Da’?
- Hai mai repede.
- De ce?!
- Nu stiu, doar sa mergem mai repede, mai stam noi doi de vorba pana vin ele. Stii ca nu putem sa vorbim noi cum vorbim de obicei cand sunt si tipe in jur.
- Tipe carora vrem sa le facem impresie vrei sa zici! a spus, razand.
- In fine. Deci vii?
- Bine. In juma’ de ora sunt acolo.
- Ciao.
Am plecat inspre usa de la intrare, nu inainte de a mai arunca o privire in oglinda. I-am spus sora-mii ca am plecat si ca ma intorc mai tarziu, am dat mana cu Andrei si am iesit pe usa. Am mers iar in statia RAT si am luat autobuzul.
Am ajuns in fata la El Nino si am mai asteptat cam 3 minute pana a aparut si Mihai.
- Frate, zice, tu realizezi ca mai e destul pana la 7?
- Stiu, doar vroiam sa mai stam de vorba. Hai la terasa aia de aici, de langa
Am mers la terasa aceea si ne-am luat cate un suc, sa nu cheltuim de acum toti banii pentru club.
- Ia zi. Ti-a placut surpriza mea?
- Da. Mi-a placut. Am fost sa ne plimbam pe sub Tampa si…
- Stai, stai, stai. Ce zici?
- Ce am zis?
- Eu ma refer la Bea.
- Ce e cu ea?
- Ea era surpriza!
- Sa mor daca inteleg. Cum sa fie Bea surpria?
- Frate… surpriza era ca eu voi fi cu Bea. Bea, fata faina, nu cred ca stie ce o asteapta in seara asta. Serios, Bog, e speciala. Si nu e de plastic. Rade.
- Daca tu zici, ma bucur.
- Dar stai asa… Tu ai fost cu aia mica pe sub Tampa, la plimbare?
- Da.
- Ah, da. De fapt, stiam ca plecati la plimbare. Dar… tie iti place de ea?
- E altfel… ce pot spune.
- Bog, nu te-am mai vazut inrosindu-te dintr-a noua. Inseamna ca e ceva. Ma bucur pentru tine. Serios.
A luat paharul de Sprite in mana si l-a ridicat. Apoi a zis zambind cu subinteles:
- Pentru noi, pentru ca suntem tineri si pentru seara asta.
Am ciocnit paharele si apoi am sorbit din ele. Credeam ca isi va bate joc de mine, dar se pare ca l-a prins tipa bine. Se purta asa doar cand chiar simtea ceva. Asa se purta si cand se tinea dupa sora-mea. Am mai stat pe acea terasa inca vreo jumatate de ora, dupa care ne-am dus spre Nino. Am stat vreo 10 minute in fata, razand de faptul ca trebuia sa stam sa asteptam, doar asteptam doua femei si era firesc. Vantul batea usor, masinile treceau nestingherite la cativa metri de noi. Oamenii se duceau acasa, de la munca. Magazinele trageau obloanele, iar vanzatorii intorceau placuta cu “Inchis/Deschis”. Din partea dreapta, de unde batea vantul, le-am vazut pe ele doua. Apareau la fel ca briza de vara, subtil si placut…
Va urma.
