Back to Black

Mi-era dor de vechea eu. Mi-era dor cumplit de cum eram acum ceva timp, preocupata de tot si implicandu-ma si asa mai departe. Mi-era dor de negru. Stiu ca in clasa a saptea aveam numai tricouri negre si blugi si ne distram toti prietenii, fara influente din afara gen alcool sau nicotina. Doar eram noi si ne era atat de bine…

Am ajuns la liceu. Mi-am uitat prietenii si imi pare atat de rau. M-am implicat in unele lucruri, m-am bagat cu capul inainte si am cam gasit marginile. Nimic nu e infinit, dar ma tot lovesc. Singura. E ca un vals violent in care doar eu si cu mine luam parte. Am promis, mi-am tinut cuvantul, am spus intotdeauna adevarul si ce am primit? Indiferenta, falsitate, minciuni, desertaciune… De ce e lumea asa? Nu, nu e bine formulat. Nu mai vreau intrebari, nu mai vreau lucruri retorice, nu mai vreau existential. Vreau doar onestitate.

Vreau negru iar. Vreau sa simt iar ce gust are distractia si ce culoare are prietenia. Vreau Verita iar. Mi-e dor de versurile alea. Ce ciudata e viata asta… Renunt la Veritasaga dupa o etapa, ma reapuc dupa inca o etapa. Mi-am luat iar doar cantecele pe care chiar le ascult. Pe care chiar le-am simtit. Care poate o sa ma consoleze iar. In valsul meu violent.

“Si atunci mi-aduc aminte… ca am invatat sa simt fara cuvinte.”

De ce?

De ce doar cand vedem moartea putem gusta valoarea vietii?

De ce doar atunci cand nu invingem vrem sa simtim victoria?

De ce cand avem mult vrem si mai mult?

De ce persoanele se schimba doar in fata obligatiei?

De ce doar dupa ce iei un 3 inveti?

De ce vezi cu ochii limpezi doar dupa ce treci prin noroi?

De ce simtim ploaia doar dupa seceta?

De ce iubim oamenii doar din interes?

De ce ne razvratim impotriva a ceva bun?

De ce doar cand simtim greutatile vietii putem fi recunoscatori pentru ce avem?

De ce vrem sa fim cu anumite persoane doar cand acestea sunt departe?

De ce privim stelele si vedem doar niste corpuri, nu o minune?

De ce de cele mai multe ori citim doar ca suntem siliti?

De ce cateodata nu putem privi padurea de copaci?

De ce razbunarea e dulce?

De ce deceptia e amara?

De ce mi-e asa de dor de tine?

Si tie de ce iti pasa?!

Stiti, mie nu prea imi pasa de parerile pe care le au oamenii despre mine. Adica… nu mi-a prea pasat de nimeni cand mi-am bagat 4 cercei in ureche, cand umblam oriunde cu flip-flops sau cu ugg boots, cand vorbesc cu cainele pe strada sau cand vorbesc la hands-free. Fiecare om are dreptul lui la opinie, nimic de zis, crezi ce vrei de felul in care ma imbrac sau felul in care vorbesc, crezi ce vrei de persoana mea. Dar nu mai veni sa imi si povestesti despre viata mea. Cred ca stiu si eu destule despre mine, multumesc.

Pentru ca nu prea ma coafeaza sa imi reiei viata, sa imi spui ce am facut in nu stiu ce club cu nu stiu cine, sa imi spui ce am facut la nu stiu ce chef sau ce nota am luat la bio. STIU! Dar vii cu un zambet mare ca si cum mi-ai da vestea cea mare ca Pamantul a luat foc si bagi un “hahaha te-am vazut sambata si faceai etc”. Dup-aia mai si zici numai baliverne despre persoane pe care le stiu de mai mult timp ca tine, ce mari defecte au si cum vor uita de mine la un moment dat. Dar tot tu ma asiguri ca “poate” nu o sa ma uite, ca eu sunt totusi o fata speciala.

CE?! De obicei nu raman atat de wow cum am ramas acum. E ca si cum m-as duce eu la tine sa iti spun ca tactu mai are 3 copii in Cambodgia si ca el o sa ramana curand somer. Dar asa sunt oamenii. Vad paiul din ochiul altuia, dar barna din ochiul lor nu o vad. Ce oameni, ce caractere…

Monstrul din 52

Parca am mai spus pe aici ca am deosebita placere sa merg cu 52-ul la scoala si inapoi. Ceea ce inseamna ca doua drumuri pe zi le fac in ceva asemanator cu un pachet de guma in care se urca exagerat de multe persoane (ca la experimentele alea sa vada cati oameni intra intr-un Beetle). Ma duc de obicei pe locurile mai din spate asa, sa nu prea am de-a face cu oamenii care injura ca stau in picioare cand merg 2 statii.

De la o statie se urca foarte multe persoane. Si din statia asta de care vorbesc se urca si EA: monstrul. E foarte roz, foarte machiata si foarte stramba. Ultima oara cand am vazut-o avea o bluza de trening foarte chinezeasca, unghii false roz sclipicioase (stiu ca erau false ca am vazut-o cand nu le avea si parca tocmai daduse la sapa), blugi cu talie joasa pe care ii tot trage in sus din cateva miscari cam putin subtile.

Cum stau eu mai in spate, ea vine cam de fiecare data langa mine. Si sta in picioare pentru ca locuri libere nu mai exista din statia aia. Sta si rumega ciunga ca nea Ion pe tarla langa mine. Nu am crezut ca asa ceva poate fi atat de enervant. Macar de ar mesteca si ea cu gura inchisa, dar prostului ce sa-i ceri? Dup-aia se prinde de spatarul scaunului din fata mea si ii pot admira unghiile ei roz tip “porn queen”. Si sta si discuta cu alte vaci pe care nu le striga pe nume, ci cu “fata”. Odata am prins o discutie din asta inteligenta intre ea si una cu fata de cal (fata de cal a se intelege care are felul ala de fata cand nu isi poate inchide gura din cauza danturii si nu are nicio proeminenta cum ar fi vreun obraz sau vreun nas – fata plata de cal mai bine zis). Asa, si vorbeau ele doua despre balul bobocilor si despre Miss & Mister. Si tipa roz o intreaba pe cealalta

- Da’ tu fata, nu te duci la missa?

- Nu tu, ca au ales o urathaa.

Astea zise mestecand guma. Tipa asta roz cred ca a si facut o pasiune pentru mine. Dar una din aia masochista. Ii place sa stea in dreptul meu si sa rumege si sa arate pur si simplu oribil. Se mai uita din cand in cand si la mine, numai ca nu prea poate sa isi ridice pleoapele de cantitatea de farduri si rimel. Cate 20 de minute pe zi alaturi de aia o sa ma duca la Eminescu. Bine macar ca ea coboara cu o statie mai devreme de mine. Dar si atunci nu uita sa isi traga blugii.

Dating purity

The ultimate dating purity test

My Quiz Result: You pass the ultimate dating purity test. But you are not as innocent as you think you are.

Take this quiz: The ultimate dating purity test

Damn!