Azi sunt fericita

Mai auzeam cateodata, e drept ca a trecut mult timp de atunci, oameni care spuneau ”sunt fericit si chiar nu am niciun motiv”. Dar, dupa cum spuneam, nu imi mai amintesc ultima oara cand cineva s-a apropiat de mine si a spus asta. Toata lumea e atat de preocupata de altceva decat de fericirea lor. Fericire oferita de un 10 sau de un rasarit de soare? Intotdeauna am dorit sa fiu fericita fara margine, sa nu stau fericita doar pana cand iau un 4 dupa acel 10. Soarele rasare in fiecare zi, de fiecare data la fel.

Azi sunt fericita. Nu o sa spun ca sunt fericita fara motiv, pentru ca nu ar fi adevarat. De fiecare data am motiv, fie ca sunt nervoasa, fie ca sunt entuziasmata. M-am urcat in autobuz si am spus ”Da, azi o sa scriu un articol optimist pe blog! O sa scriu ca sunt fericita!” si am inceput sa imi construiesc in minte ce aveam sa scriu. Acum nu scriu asa cum ma gandisem initial, nu mai are farmec pentru mine sa reproduc fiecare cuvant gandit. Dar oricum… Azi am fost si inca sunt fericita. Nu doar pentru ca am gasit loc in 52, nu doar pentru ca a fost o zi buna la scoala.

Ma ridici incet

Cand sinele incep sa scartaie sub greutatea trenului sangele imi navaleste in obraji. Soarele ma bate direct in ochi, imi dau jos geaca si esarfa, mi se face cald.
De fiecare data cand te am in fata ochilor simt cum ard, cum ma inrosesc. Ca inima mi-o ia razna, ca raman fara cuvinte, dar apoi cand ma obisnuiesc cu gandul ca suntem iar impreuna realizez ca unul din noi trebuie sa plece iar. Mi-ai dat aripile pe care, de fiecare data, le folosesc sa imi atenueze caderea cand ne despartim. Ne intalnim si mi le repari, sa fie gata pentru orice mi s-ar putea intampla.

Imi spui sa am incredere in tine, sa cred ca intr-adevar o sa ma faci sa zbor pana la urma. Nu mai spune. Stii ca am avut incredere in tine inca de la primul salut. Ca te-am iubit de la primul telefon, de la prima atingere accidentala a noastra, de cand am vorbit prima oara serios, de cand mainile noastre se atingeau cand mergeam pe strada, de cand am impartit acelasi camp, de la primul sarut si prima imbratisare, de la primele amintiri impreuna, de la primele inele, de o eternitate. Te iubesc de dinainte sa te cunosc, te visez de decenii, esti idealul fiintei mele. Am trecut prin ghinion si foc sa ajung acum la liniste si stabilitate interioara. Desi suna ipocrit, nu regret ceea ce am fost si ceea ce am experimentat. Am trecut de tot doar pentru a ajunge sa te am in fata ochilor.

Nu mai vreau!

M-am saturat de pisiceli si prostii din astea total de fatada. Nu mai am chef sa am in jurul meu persoane care tot ce stiu sa faca e sa se hlizeasca din orice, sa pozeze in victime, sa se pisiceasca toata ziua si porcarii din astea. Prefer sa stau singura decat inconjurata de persoane din astea. Nu spun ca vreau in jurul meu doar persoane care stau mute si habar nu au ce inseamna a avea simtul umorului. Dar as vrea niste persoane care au invatat sa fie si serioase. Viata nu e intotdeauna roz sa fie tratata mereu in deradere.

M-am saturat de persoane care se schimba peste noapte, care brusc nu mai inseamna absolut nimic pentru mine. Si realizez ca am investit ore si sentimente in acele relatii, dar au fost in zadar. Nu mai vreau sa fiu doar a cincea roata a carutei, pentru ca unele persoane gasesc mai convenabila nepasarea decat o critica constructiva. Nu mai vreau sa am de-a face cu asa ceva. Nu vreau sa fiu inconjurata la niciun bal de ele, la niciun eveniment, la niciun Revelion. La Rev as vrea sa fie doar vreo 3 persoane apropiate mie cu persoanele apropiate lor. Atat! Nu mai vreau oameni care sa se bage in seama, care sa paraziteze, care nu au fost intrebati nimic!

Caracterizare de personaj – Iuliket Shaorma

Desi din cate stiu eu se numeste ”shaworma”, o sa las titlul asa cum e, din cauza ca Iuli o sa faca urat probabil. Adica, i-am spus demult ca o sa scriu asta si acum, cum nu e pe mess, nu o sa i-l trimit, ci o sa il public direct, fara permisiunea ei. Stiu ca ma iubeste orice as scrie.

Oricum nu o sa caracterizez persoana in sine, ci mai degraba caracteristicile ei care insumate dau Iuliket Shaorma (care, din nou, din cate stiam e si cu un ”w”). Intai sa incepem cu autocaracterizarea, deoarece chiar ea s-a numit Iuliket Shaorma. Iuliket din cauza multitudinii de derivate ale lui ”Iuli” si din cauza ca nu am vrut chiar ”Iulichec” ca dadeam in alte delicatese culinare. Dar Iuliket a ramas si din cauza altor factori, mai mult sau mai putin din aria bucatariei. Shaorma? Pai pentru ca… ”ce ne mai place shaormaaa!”. Dintr-o mica neintelegere (gen ”baaa ala era un SANDWICH” si noi ”hahaha era shaorma”) i-a ramas porecla care ii va continua drumul si destinul. Ma rog, partea cu destinul e pentru impresia artistica.

Nevoie si dor

Cu cat ne vedem mai des cu atat devin mai dependenta de tine. Esti drogul perfect, cel care da dependenta doar privindu-l. Am nevoie de tine mereu, sa fii in viata mea pentru totdeauna. Esti drogul care ramane acelasi, doar ca de fiecare data poate face ceva extraordinar care sa ma aduca la extaz. Ai intrat in camera mea doar de trei ori, dar ai schimbat-o. Mi-ai schimbat perspectiva asupra ei.

Drogul meu perfect. Te caut de fiecare data, in fiecare secunda. Stiu ca nu pot sa mai rezist fara tine, ca privarea de tine va insemna lacrimi si sevraj. Am nevoie de noi si de ceea ce suntem cand ne impreunam mainile, cand inimile noastre bat in acelasi timp, cand iti simt respiratia din ce in ce mai aproape… mai tare, mai apasatoare.
Strange-ma de mana, stiu ca esti aici. Te-am prins si m-ai prins. Nu mai vreau sa iti dau drumul. Esti cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat. Mai stii metaforele? Nu mai am nevoie de ele acum.